Atunci când primești mai mult decât te aștepți

Atunci când primești mai mult decât te aștepți inima ta nu poate să spună altceva decât „Mulțumesc”. Atunci când serile devin dintr-o dată mai lungi și mai frumoase, atunci realizezi că viața ta s-a schimbat într-un anume fel. Apare un el. Un el pe care îl credeai rătăcit pe undeva dar care și-a făcut apariția încet și sigur. La început a intrat puțin, a simțit căldură și a rămas. Au fost acele momente de început dar care au marcat întreaga poveste. Sunt momente când stai și te gândești la persoana pe care o iubești și constați că e mult mai mult decât ce te-ai așteptat să fie. E iubitor și darnic și bun. E ingăduitor și credincios și prin viața lui te apropie și pe tine mai mult de Cer. Constați că oricât ai fi încercat să îți conturezi un portret, el, cel care e acum e mult mai frumos decât orice ți-ai fi putut imagina vreodată. Mai frumos în interior și în exterior este cel care acum este, cel care îți face zilele mai senine și mai frumoase. Iubești. Iubești băiatul care te face să zâmbești înainte să închizi ochii seara și care te surprinde dimineața cu un zâmbet cald. Iubești băiatul care atunci când ești jos știe în cel mai potrivit mod să te ridice și să stea lângă tine. Iubești băiatul care te ia de mână și împreună atingeți cerul. Iubești băiatul pentru care relația lui cu Dumnezeu este pe primul loc și de acolo curge și iubirea lui pentru tine. Iubești băiatul care te surprinde cu lucruri mici dar care au o însemnătate mare. Iubești băiatul care îți arată iubirea așa cum este ea: sinceră, neprefăcută și necondiționată. Iubești băiatul care este tot ceea ce ai nevoie. Iubești băiatul care este el și prin simplu fapt că este el însuți este mai mult decât te așteptai. Atunci când primești mai mult decât te aștepti înveți să prețuiești mai mult, să iubești mai mult, să respecți mai mult și să lupți mai mult. Pentru că atunci când apare el, viața ta se schimbă și el devine motivul zâmbetelor tale.

Să înveți să iubești din nou

Niciodată nu ți-am promis că îți va fi ușor. Nu ți-am garantat că nu vei ajunge cu inima frântă. Nu ți-am promis doar zâmbete și bucurii. Nu ți-am promis că nu vei avea de suferit. Dar ți-am promis că vei trece peste toate și vei iubi din nou. Îți amintești, toamna trecută îți povesteam despre cât de minunat este aurul curățit în foc. Ce splendoare și ce culori strălucitoare are acesta. M-ai întrebat atunci ce legătură au toate acestea cu tine. Știam că dacă îți voi spune prin ce urma să treci mă vei alunga, așa că am preferat să tac și să privesc fiecare frunză cum își încheie povestea în adierea vântului. Am ales să stau lângă tine chiar și atunci când credeai că ești singur. Eram acolo de fiecare dată. Aceasta a fost promisiunea pe care ți-am făcut-o și mi-o reînoiesc în fiecare zi. Ai trecut prin perioade în care inima ta a fost într-un cuptor. Tot ceea ce am vrut să fac a fost să ți-o curățesc. Acum poți să înțelegi povestioara aurului curățit în foc pentru că aurul este inima ta. A fost dureros, nu am promis că nu va fi...Ai trecut cu bine peste tot ceea ce credeai că te va doborî odată pentru totdeauna. Te-ai ridicat de fiecare dată mai puternic iar acum ești gata să iubești din nou. Nu îți promit că  va fi ușor dar îți promit că voi fi acolo. Aș vrea ca această toamnă să fie toamna unui nou început pentru tine iar Eu îți promit că nu te voi părăsi. Te voi iubi necondiționat și voi fi acolo când vei învăța să iubești din nou. Să iubești înseamnă: să renunți, să dăruiești, să speri, să aștepți, să crezi, să visezi, să pui inima ta în mâna altcuiva și să lași totul în grija lui. Atunci când faci asta nu ești sigur că va fi bine sau că vei fi rănit din nou. Pur și simplu, iubirea pe care o porți este mai mare decât gândul că nici de data aceasta nu va fi mai bine. Când iubești totul se învârte în jurul vostru. Nu doar al tău, nu doar al celuilalt. Acum sunteți doi. Iubește cu tot ceea ce ești nu lăsa părți din tine care să nu fie inundate de iubire. Iubirea vindecă. Dacă aș fi nevoit să aleg un singur lucru de pe întreg pământul, aș alege iubirea pentru că atunci nu voi fi niciodată singur. Mereu voi fi treaz în mintea, în inima, în gândul persoanei iubite. Nu poți să îți dorești nimic mai mult. Îți promit: Nu vei regreta niciodată! Iar tu...

Dragul meu, toamna aceasta, te rog să înveți să iubești din nou.

Pentru totdeauna

Am așteptat să mă regăsesc. M-am retras și m-am privit pe mine. Eram altfel și altcineva. M-am uitat în mine și nu mai erai tu. În locul în care ai fost tu, acum era lumină. Credeam că este gaura unei inimi sparte și am început să plâng. Îmi era teamă să mă apropii mai mult. Am început să iau pe rând fiecare colțișor al inimii mele și să îl lustruiesc în taină, de colțul acela nici nu m-am atins. M-am declarat mulțumită când am văzut rezultatul. Era curat, nu mai era nimic care să mă deranjeze sau să mă oprească să învăț să iubesc din nou cu excepția colțului neatins. Până când într-o zi, m-am ridicat hotărâtă și m-am dus direct acolo. Eram sigură că de data asta voi lustrui și acel colțisor și toate urmele pe care tu le-ai lăsat vor dispărea, o dată pentru totdeauna. Mi-am îndreptat pașii grăbiți dorind să termin odată. Inima îmi batea cu putere. M-am apropiat și am privit colțișorul, spre surprinderea mea, lumina venea de la razele de soare care se reflectau într-o oglindă. M-am revăzut pe mine, așa cum sunt acum. În lumina razelor de soare, ochii mei erau mai senini ca niciodată și părul meu strălucea cald. M-am bucurat și privind pentru ultima data oglinda, am luat-o și am aruncat-o în grămada lucrurilor care trebuiau distruse. De ce? Pentru că era singurul lucru din inima mea care îmi mai amintea de tine. Acum sunt liberă. Liberă să iubesc din nou și de data aceasta să fie pentru totdeauna.

Despre noi, fetele, ...

Ne dorim siguranță, o siguranță simtită în brațele puternice ale voastre. Ne dorim atenție, atenția privilor și a gândurilor voastre. Ne dorim plimbări lungi, plimbări în care printre foșnetul naturii să se audă doar râsul nostru, împreună. Ne dorim ca voi, băieții să fiți acolo, în momentul potrivit. Nu vă cerem imposibilul, nu vă legăm de noi, vrem doar ca atunci când ceva neașteptat se întâmplă în viața noastră, când ne întoarcem privirea, acolo să fiți voi, să nu ne rămână privirea tristă și goală. Ne dorim ca voi, să încercați să ne întelegeți, să ne fiți sprijin și ajutor. Ne dorim să fiți acolo, să putem plânge pe umărul vostru și în același timp ne dorim să fiți alături de noi în cele mai fericite momente, pentru a putea dubla fericirea. Ne dorim protecție, protecția voastră, nu vrem să ne protejați doar de oamenii care ar putea să ne rănească, vrem să ne protejți și de rănile pe care uneori ni le faceți voi. Ne dorim iubire, o iubire care să dăruiască totul; zâmbete, amintiri, vise, speranțe, lacrimi, bucuri, încercări, vrem o iubire care să aibă toate astea. Știm că nu suntem perfecte și de cele mai multe ori nici măcar nu ne străduim să fim. Vrem să ne sprijiniți în a fi noi înșine și să ne iubiți pentru asta. De multe ori ne gândim că am merge pe principiul: totul sau nimic, și de cele mai multe ori ne călcăm pe noi în picioare și ne  mulțumim cu ceea ce primim, oricât de mic, oricât de puțin, oricât de imperfect. Nu vrem nimic mai mult decât pe noi, lângă voi. De cele mai multe ori fericirea noastră depinde de felul în care o construiți voi, așa că, construiți cu grijă, respectați, iubiți, fiți sinceri și fiți voi înșivă cu noi. Nu vrem luna, ne mulțumim cu stelele dacă sunteți lângă noi.

Gând

Complicăm lucrurile când defapt tot ceea ce avem nevoie este o dragoste simplă și adevărată.

Plouă

Ascult în taină cum picurii de ploaie cad. Ascult cum în inima mea plouă încet, plouă cu binecuvântări. Mă întreb: oare cât de mare poate fi un strop de ploaie? Și, deși fiecare picur este de o dimensiune mică, împreună, mai mulți împrospătează natura cu voioșia lor. Sunt picuri de ploaie, știi, sunt lucruri mărunte și totuți ele fac natura să tresară. La fel este și în viața mea și a ta. Sunt binecuvântări mai mici și mai mari. De ce spun binecuvântări? Pentru că eu nu cred în noroc sau în coincidență. Eu cred că acolo sus, în ceruri am un Tată care mă iubește și care te iubește și pe tine. Da, de la El vin toate lucrurile, întâmplările, persoanele din viața noastră. De la lucrurile mărunte până la cele mari sunt ghidate de El. Te-ai întrebat vreodată cât de complex este acest Univers? Chiar crezi că toate merg de la sine? Dacă stăm să ne gândim bine, aceste afirmații  nu sunt logice dar pur și simplu de multe ori oamenii se agață de o grămadă de alte mentalități și își complică viața când ar putea atât de ușor să își facă viața mai frumoasă și mai fericită. Și da,  ascult ploaia pentru ca ea îmi aduce aminte că fiecare strop este o altă binecuvântare, că fiecare picătură de apă îmi arată dragostea, dragostea adevărată; ascult ploaia pentru că știu că ea este o scurtă declarație de  dragoste a Tatălui meu. Și ce dacă plouă și străzile neasfaltate o să fie pline de noroi? Dragostea cere sacrificii, iar eu aleg să trăiesc aici așa cum îi place Lui pentru ca apoi să putem fi împreună. Atunci când plouă, intră în camera ta, închide ușa, pune-ți căștile în urechi -nu asculta rap sau rock, ascultă muzică instrumentală, de preferabil pian sau vioară- și gândește-te la tine, la viața ta, la lucrurile și aspectele în care crezi și în care nu și la final, trage concluzia: Ești fericit? Dacă azi ar trebui să închizi ochii pentru totdeauna, ai pleca mulțumit și zâmbind?

    Da, eu sunt fericită pentru că în fiecare zi simt amprenta dragostei Lui în viața mea. Iubesc ploaia pentru că ea e declarația Lui de dragoste, pentru mine. 

De ce mi-e dor?

De ce mi-e dor? mă întrebam în sinea mea. Găseam răspunsuri, răspunsuri puse bine în inima mea și în gândurile mele. Aș putea să îi aduc argumente de ce îmi e dor, dar decât să crezi că vreau să îmi argumentez un sentiment așa de sublim o să îți descriu în cuvintele mele, desigur nu ale altcuiva, răspunsul la această întrebare. Mi-e dor pentru că îmi pasă, mi-e dor pentru că am pus inimă acolo, mi-e dor pentru că gândul meu, fără să îl pot opri, zboară acolo; mi-e dor pentru că inima mea este legată, de acel cineva, de acea situație, de acele momente, mi-e dor pentru că fiecare melodie pe care o ascult parcă are legătură cu mine și cu amintirile mele. Mi-e dor pentru că sunt om și nu există om căruia să nu îi fie dor la un moment dat. Mi-e dor pentru că îmi dau seama că atunci nu m-am bucurat destul. Mi-e dor. Să îți spun cum e să îți fie dor? Te topești încet, în fiecare zi mai mult. O știi și tu prea bine. Atunci când mi-e dor, de cele mai multe ori zâmbesc, zâmbesc pentru că tot ceea era, face parte din mine. Zâmbesc până și cu ochii pentru că dorul pe care îl porți în inimă, nu poate sta ascuns. Dorul se vede în privirea ta prea plină de amintiri.

Nu o să neg. Da, câteodată îmi este dor.

Mi-e dor pentru că inima mea este încă acolo.

Cu arome de dor

Azi, mi-am amintit de tine și în locul mirosului de trandafiri sau de ploaie am simțit dulci arome de dor. Îmi amintesc zâmbete și clipe frumoase, îmi amintesc de tine, de noi așa cum eram cândva. M-am strecurat în cameră și am închis ușa, se vedea prea tare în privirea mea dorul și se putea citi din ochii mei numele tău. Am ales să îmi fie dor în taină. Mi-am amintit de toate momentele în care erai totul pentru mine, iar eu eram totul pentru tine. Pentru noi, lumea se rezuma la doi. Știam ce înseamnă să fii fericit și să iubești. Știam că ești acolo indiferent de situație, că nu mă vei lăsa singură și că vei lupta împreună cu mine. Am trecut peste toate, împreună. Să îți spun că mi-e dor? Aș prefera să te oprești o clipă și să simți și tu aceste arome. Aș vrea să lași o dată totul în urmă și doar să zâmbești când te gândești la tot ceea ce  a fost. Aș fi egoistă să țin asta doar pentru mine, dar voi prefera să descoperi singur aceste clipe de dor, să le descoperi în tine. Și atunci, timpul se va opri o clipă și se vor simți  arome, arome de dor de noi.

Fărâme din tine

E istovitor. E ca și cum ai avea mereu ceva de oferit din tine și fiecare persoană ar pleca mulțumit că a obținut ceea ce și-a dorit. E ca și cum ți-ai da toată silința și faci tot ceea ce poți doar să fie bine,doar doar ceilalți să fie bine, să ajuți, să fii acolo, să dai curaj și putere, să încurajezi. Am ajuns la concluzia, că fiecare persoană cu care interacționezi, la un moment dat o sa ia cu el o parte din tine, fie un zâmbet, fie o durere, fie o parte din inima ta. Și astfel pur și simplu devi un alt tu, ești format din fărâme care sunt împrăștiate în ceilalți. Puțini sunt cei care vor cu dragoste și cu răbdare să mai clădească ceva la tine, să își pună o parte din ei acolo unde sunt doar spații de fărâme pierdute. Și nu faci decat să mergi înainte sperând că următorul vânt nu va împrăștia fărâmele tale și mai tare, sperând că undeva, într-un loc tainic și liniștit, în misterul unui nou început, în tainele dragostei, în locul în care speranțele se împlinesc și visele sunt reale, acolo toate se vor strânge din nou împreună și vei fi din nou tu. Atunci vei fi tu cu tine, întreg. Și tot universul se va uni împreună cu tine și va contribui la fericirea ta, atunci pentru prima dată, poate, nu îți va mai fi teamă că urmează să te spargi în fărâme purtate de alții, duse din inima ta spre nicăieri. Atunci inima ta va fi întreagă și nu împărțită, atunci vei putea să iubești așa cum nu ai putut niciodată, acea iubire care nu a fost niciodata sfărâmată. 

E greu să aștepți acele momente...dar, până atunci te mulțumești cu atât: cu fărâme din tine în ceilalți.

Și în inimi răsună un Sing Gloria

De cele mai multe ori lucrurile frumoase din viață ne iau prin surprindere. La fel a fost și cu participarea la proiectul Sing Gloria de anul acesta.

Sing Gloria pentru mine înseamnă una dintre cele mai frumoase experiențe din viața mea. Cum s-au întâmplat toate? Încă încerc să le leg în mintea mea, dar sunt prea copleșită de tot ceea ce mi-a adus această experiență. Sing Gloria e un colț de Rai: tineri plini de pasiune și de dorința de a lăuda pe Domnul, muzică de calitate, dirijori extraordinari și inimi deschise. Atunci când toate acestea se unesc într-un cânt, până și cerul tace și ascultă minunata armonie. Sing Gloria este locul unde întâlnești persoane deosebite, cu inimi mari și caractere frumoase. Nu pot descrie în cuvinte sentimentele și trăirile frumoase de la ultimul concert (25 Mai, București) și doar pot să ma bucur pentru că am avut ocazia să fac parte din acest cor minunat. Don Grigg este un dirijor nemaipomenit și o mare mare binecuvântare pentru mine, pentru noi.

Toți sunteți deosebiți și împreună putem face lucruri minunate! 

Dar dacă voi cădea?

De multe ori trecem prin viață și lăsăm ca multe dintre lucrurile și persoanele care ne-ar putea face fericiți să treacă pe lângă noi, conștient. Suntem ca și  când undeva, în sufletul nostru, dorim să păstrăm doar amintirea a ceva ce a fost frumos și nu o inimă zdrobită sau o minte plină de întrebări. Ne ferim, ne stabilim bariere și ziduri, și nu facem decât, în interiorul nostru să ne luptăm noi cu noi înșine. Și partea tristă este că deși stabilim acele ziduri întărite, în loc să ne apere sau să ne ajute să fim mai bine, ne îndepărtează și de ceilalți și de noi. Înainte de a încerca să facem ceva ne întrebăm și dacă nu voi reuși? Și dacă voi cădea din nou? De cele mai multe ori privim aceste aspecte negative și uităm că lucrurile valoroase cer risc și sacrificii. Uităm că cele mai mari victorii au adus cu ele și cei mai mulți răniți și cele mai mari reușite au fost clădite pe sacrificii și curaj. Uităm că, curajul nu trebuie să fie doar în povești, în filme sau în vise. Curajul trebuie să fie în noi. Trebuie să avem curaj să ne ridicăm chiar și atunci când am căzut poate pentru a doua, a treia oară, să avem curajul să iubim chiar și în situațiile cele mai delicate, să trecem peste tot ceea ce poate sta împotriva fericirii noastre: noi înșine.Viața este exact așa cum ne-o facem, viața ta este exact așa cum ți-o faci!

Avem nevoie și tu ai nevoie de cineva care să aibă cuvintele potrivite pentru întrebarea ”Dar dacă voi cădea?” și anume: ”Oh, iubito, dar dacă de data aceasta vei învăța să zbori?”

Prețuiește-o când e lângă tine

Se scurge viața și treci odată cu ea. Nu te lasă să îți alegi nici o clipă, nici o secundă în care să se oprească și.. să te lase să te bucuri. După ce vor trece toate, tu cu ce vei rămâne? Cu amintirile și poate cu regrete. Oare de ce nu poți să o prețuiești acum, când încă o ai lângă tine? 

Prețuiește-i zâmbetul de fiecare dată când îl privești, când îți înseninează ziua, când el este motivul pentru care te gândești toată ziua la ea.

Prețuiește-i frumusețea chiar și atunci când nu se simte frumoasă, sau atunci când tocmai s-a ridicat din pat cu părul în toate direcțiile și fața somnoroasă.

Prețuiește-i ochii pentru că  în ei poți vedea iubirea, în ei te vezi pe tine.

Prețuiește-i defectele și iubește-o pentru ele, ține-o de mână și nu-i mai da drumul.

Prețuiește-i îmbrățișarea pentru că acolo ți se topesc toate necazurile și supărările. 

Prețuiește-i dragostea și nu o părăsi niciodată pentru că s-ar putea să nu mai poată iubi din nou. 

Prețuiește-o așa cum este pentru că ea este a ta.

Prețuiește-o și pentru ceea ce nu este pentru că, ceea ce ea nu este ai ocazia să fii tu, să vă completați unul pe altul și să aveți o singură inimă care bate pentru amândoi.

Prețuiește-i fericirea pentru că fericirea ei  ești tu.

Pentru binele tău, uită-mă!

Mereu am dorit tot ce era cel mai bine pentru tine. Am încercat să fac să fii bine și să nu stau în calea fericirii tale. Eu m-am stăduit și am reușit. Acum nu mai depinde de tine fericirea mea, acum sunt bine. Sunt bine așa cum sunt, fără tine. Nu regret nimic din tot ceea ce a fost, dar a fost și niciodată nu o să mai fie la fel, niciodată nu o să mai fie. Am reușit să îmi adun alte momente de fericire și dragostea mea să o pun în ceea ce fac și în ceea ce sunt. M-am concentrat pe mine, fără tine. Acum sunt doar eu. Știu că pe tine încă te mai doare și încă speri, îți chinui mintea și inima, am văzut asta ultima dată când ochii ni s-au întâlnit. Erai nefericit. Te rog, nu te mai gândi la mine și lasă amintirile în urmă. Caută-ți fericirea fără mine, pentru că fericirea mea nu mai ești tu. 

Pentru binele tău, te rog, uită-mă!

Nu eram pregătit să te țin lângă mine

Erai nedumerită atunci când ți-am dat drumul. M-ai privit cu ochii mari, mirați care trădau o parte din sentimentele tale.  Căutai în privirea mea o explicație și îmi priveai buzele de parcă așteptai ultimele cuvinte. Nu am avut curajul atunci, ci cu timpul am adunat din curajul pe care l-am văzut la tine. Te-am văzut că lupți pentru noi, pentru prietenia noastră. Chiar dacă nu mai era chiar tot ceea ce a fost cândva, chiar dacă situațiile și noi ne-am schimbat, o parte din tine a rămas la fel și anume faptul că mereu ai fost sinceră și ai spus ce ai avut în inimă și în gând. Am apreciat asta dintotdeauna. Știu că ți-am promis răspuns la o întrebare și vreau să îmi țin promisiunea. Draga mea, știam că dacă nu îți dau drumul, va trebui să fiu sincer cu tine și să îți spun ce simt și ce îmi doresc. Sincer, în momentul respectiv, nu eram pregătit pentru aceasta. Știam că dacă nu o să îți dau drumul, va trebui să rămân mereu lângă tine și deși asta era ceea ce îmi doream, deocamdată împrejurările nu îmi dădeau această minunată oportunitate. Știam că dacă îți țin mâna ta în mâna mea, trebuia să o fac pentru totdeauna, să te iubesc necondiționat, să am grijă de inima ta și de tine. Știam că nu mai aveam dreptul să rănesc o inima sinceră și firavă sau să mai plec vreodată și tocmai de aceea am ales să îți dau drumul acum. Pentru că inima mea nu era pregătită să iubească din nou.

Când o să te iau de mână data viitoare, îți promit, va fi pentru totdeauna!

Da, mi-e dor de mine

De cele mai multe ori în momentele cele mai grele, privim într-o parte și în alta și așteptăm. Ne căutăm un punct de sprijin, ne agățăm de lucruri și persoane de la care sperăm să obținem ceea ce avem nevoie, ceea ce ne dorim. Cădem și primul lucru pe care îl facem este să ne uităm în jurul nostru pentru a vedea pe cineva căruia să îi cerem ajutorul...Uităm să privim în interior, să ne vedem pe noi așa cum suntem, să ne adunăm puterile și să ne ridicăm. Uităm că suntem puternici, că avem valoare și că Cineva a investit în noi. Neglijăm faptul că poate de cele mai multe ori cel mai bun remediu vine din interiorul nostru. Suntem atât de disperați să privim în toate părțile încât ne abandonăm pe noi înșine. De multe ori nu ne mai recunoaștem pentru că pur și simplu am uitat cum suntem. Este nevoie să ne oprim o clipă și să privim la noi. Să ne privim așa cum suntem, cu toate părțile bune și rele. Să ne privim prin alți ochi, să ne privim prin ochii Lui. Sunt situații în care punem atât de mult accent pe ceea ce se zice despre noi încât nu mai știm ce părere avem noi despre noi. De multe ori, multe dintre situațiile de criză s-ar rezolva dacă am privi la noi și am fi sinceri. O, da...oamenii sinceri se găsesc cam greu acum, pentru că cei mai mulți mușamalizează situația. Suntem sătui! Suntem sătui de minciuni, de povești care nu se mai termină, de oameni care ne doboară în loc să ne ridice, de suflete goale, de vorbe aruncate în vânt. Ne vrem pe noi înșine așa cum suntem: cu bune, cu rele, cu defecte și calități, cu amintiri și cu regrete, cu tot ceea ce avem și ce ne-am dori, cu vise și dorințe, cu tot ceea ce însemnăm. 

Da, mi-e dor de mine și am observat că de cele mai multe ori,  singurul lucru care mă poate ajuta să fiu mai bine sunt eu însumi.

Un altfel de răsărit

Știu că ziua de mâine va fi una cu totul deosebită, pentru că am pus-o în mâna Aceluia în care am cea mai mare încredere. În inima mea plutește o pace, o liniște de care sincer îmi era dor. Îmi era dor să pot să zâmbesc chiar dacă în jurul meu nu este totul roz. Îmi era dor să las toate lucrurile în spate și să încep să văd totul altfel, să încerc să privesc lumea prin ochii Lui. Îmi era dor să stau și să privesc ce este mai bun în oameni, să le văd zâmbetul și să citesc prin ochii lor. Îmi era dor să mă bucur de ploaie și de tot ceea ce bun sau mai puțin bun am primit în viața mea.Îmi era dor să stau să privesc pe geam și să mă pierd în gânduri. Îmi era dor de tot ceea ce iubeam, îmi era dor de răsărit. Îmi era dor să stau să ascult un prieten. Îmi era dor să renunț la a mai încerca să fiu puternică și de a-mi lăsa lacrimile să curgă, lacrimi de bucurie, lacrimi de suferință sau lacrimi de dor. Îmi era dor să am un timp fără griji. Îmi era dor să las toate poverile la cruce și să plec de aici un om schimbat. Da, îmi era dor să mă arăt pe mine așa cum sunt, lăsând la o parte oboseala și alte mărunțișuri. Am învățat că înainte de fiecare început este o perioadă în care încet, cu grijă, te descoperi pe tine însuți și mai mult decât atât am învățat că fiecare om are nevoie de acea perioadă pentru a avea puterea să mai facă un pas. Atunci când ți se închide o ușă, uneori acest lucru se întâmplă doar pentru a rămâne tu cu tine însuți. Da, în momentele acestea sunt singură, sunt eu cu mine însumi și încet am descorperit încă o mică părticică din ceea ce sunt. Pot să spun că sunt pregătită pentru orice va urma, pentru că Cineva a avut grijă să umple inima mea de  pace și  dragoste. 

Să fiu sinceră, îmi era dor...îmi era dor de un altfel de răsărit.

Acel El pe care Ea şi-l doreşte

El nu trebuie să fie declarat Mister Univers ca să fie considerat cel mai frumos bărbat. Trebuie doar să lase ochii ei să-l privească îndeajuns de mult ca să-l poată vedea ca fiind cel mai frumos dintre cei mai frumoşi.

El nu trebuie să aibă maşină şi portofelul plin de bani. Trebuie să aibă sufletul plin de averi care nu se pot cumpăra cu bancnote.

El nu trebuie să aibă o inimă mare, ci una atât de mică încât să încapă în ea toată dragostea care vine de sus.

El nu trebuie să aibă ochii albaştri, verzi sau căprui. El trebuie să aibă ochii blânzi şi privirea plină de înţelegere.

El nu trebuie să dea cu pumnul în masă ca să se facă auzit. El trebuie doar să tacă şi atunci ea îl va asculta făcând linişte în inima ei.

El nu trebuie să aibă mâinile foarte mari şi braţele pline de muşchi. El trebuie să le aibă atât de mari încât să se poată lipi cu ele de cer şi chiar şi-atunci când stă în genunchi să pară că ţine ceru-n palme.

El nu trebuie să fi citit sute de cărţi la viaţa lui. El trebuie să o citească pe ea din cap până-n picioare şi să înţeleagă că adevărata carte a femeii lui este inima ei.

El nu trebuie să aibă mai multe feţe. El trebuie să aibă una singură şi când i-o arată ei să se facă lumină în camera care era în beznă. Nu orice cameră, ci camera sufletelor lor. El nu trebuie să facă invitaţii la restaurante de lux.

El trebuie să o invite la o cină la care să nu mănânce altceva decât dragoste, dragoste adevărată. El nu trebuie să mintă ca să se facă plăcut.

El trebuie să fie sincer, fiindcă inima ei e atât de sensibilă încât poate să miroase orice început de ascunzis. El n-o să rişte totul, doar pentru a ieşi neşifonat dintr-o anumită situaţie.

El nu trebuie să demonstreze că e potrivit. El o să fie potrivit, fiindcă aşteptarea în care a stat atât de mult timp e cea mai grăitoare dovadă.

El nu trebuie să o întrebe ce-i place cel mai mult. El trebuie să ştie, fiindcă mintea când dă mâna cu inima capătă puteri nebănuite.

El nu trebuie să-şi sacrifice fericirea de dragul ei. El ştie că ea este fericirea lui.

El nu trebuie să se chinuie ca să o facă să râdă. El trebuie să fie în fiecare zi un râs, un zâmbet, un hohot.

El nu trebuie să fie perfect. El trebuie să fie atât de imperfect încât să o facă să-l urască pentru că-l iubeşte prea mult.

El nu trebuie să spună că o iubeşte. El trebuie să trăiască iubirea. Cum orice om are nevoie să respire ca să trăiască, el nu respiră altceva decât iubirea pe care i-o poartă ei, în fiecare zi, în fiecare oră, în fiecare minut.

El nu trebuie. El este!

Scris de Ramona Scurtu :

http://ramonascurtu.com/acel-el-pe-care-ea-si-l-doreste/

Cu ei suntem altfel

Împreună cu ei, noi fetele zâmbim mai des și mai colorat.

Împreună cu ei, diminețile sunt mai plăcute, pentru că ei sunt primul lucru la care ne gândim atunci când ne trezim.

Împreună cu ei, zilele sunt mai frumoase, pentru că ei știu să scoată tot ce e mai bun din noi.

Împreună cu ei, stăm noaptea târziu la telefon, pierdem noțiunea timpului și visăm mai des.

Împreună cu ei, vedem mai ușoară viața pentru că ei sunt sprijinul de care aveam nevoie.

Împreună cu ei, inima noastră e plină, pentru că ei sunt totul acolo unde înainte era pustiu și gol.

Împreună cu ei și datorită lor, începem să credem în dragoste.

Împreună cu ei, totul se schimbă, pentru că ei devin sursa noastra zilnică de fericire, dragoste și împlinire. 

Împreună cu ei, până și muzica ne sună altfel și versurile sunt mai profunde.

Împreună cu ei, totul pare colorat și acolo unde este nevoie, ei aduc pata de culoare.

Împreună cu ei, putem sta la povești ore întregi și de fiecare dată să găsim alte subiecte interesante.

Împreună cu ei, suntem noi, noi fetele.

Noi fetele, vă mulțumim băieți!Vă mulțumim că voi sunteți tot ceea ce noi nu putem fi, vă mulțumim că atunci când avem nevoie sunteți acolo, că nu uitați de ziua noastră, de ceea ce ne place și ce nu ne place. Ne umpleți zilele de fericire, de zâmbete colorate și de îmbrățisări calde. Vă mulțumim pentru că renunțați la jocul preferat ca să stați de vorbă cu noi,pentru că știți să marcați momentele frumoase și amintirile noastre.Vă mulțumim baieți, pentru că alături de voi, noi suntem altfel.

Caută-mă atunci când ești pregătit

Mi-ai arătat atât de multe fețe și personaje, dar trist, nu mi te-ai arătat pe tine însuți. Păstrezi sentimentele și trăirile tale captive în propria  inimă. Poate că orgoliul tău nu te lasă să arăți mai mult sau poate pur și simplu, mereu te limitezi la atât. Ascunzi adevăratele tale amintiri și lucruri care ar putea să te apropie de cineva drag. Ești rece, te simți înfrânt de lipsa de putere, de faptul că dragostea parcă te ocolește. Îți schimbi măștile în funcție de momentul în care ești surprins, îți acoperi ochii, singura cale către sufletul tău. Respingi orice apropiere, te retragi mereu când cineva dorește să te cunoască cu adevărat. Ți-e frică de tine sau ți-e frică ca nu cumva ceilalți să te vadă așa cum ești tu. 

Atunci când o să fii capabil să te arăți pe tine însuți, așa cum ești, cu bune și rele, cu defecte și calități, cu tot ceea ce ești tu atunci poate te vei întâlni cu dragostea...Tu ești ceea ce ești datorită evenimentelor, întâmplărilor din viața ta, tu nu ești responsabil de ceea ce ți se întâmplă în totalitate. Tu ești responsabil de felul în care te-ai clădit pe tine. De fiecare dată când vreau să te cunosc, să știu mai multe despre tine, tu tragi cortina și te retragi în colțul tău, plin de vise, plin de tine. Voi renunța în a mai încerca să te ajut să te cunoști pe tine sau cel puțin să mi te prezinți așa cum ești. Voi lăsa totul așa cum este pentru că am obosit și nu, de data aceasta nu o voi mai lua de la capăt. 

De data aceasta îți voi spune clar dar cu inima frântă: „Caută-mă când ești pregătit să îmi faci cunoștiință cu tine însuți.” 

Data viitoare, te rog, nu-i mai da drumul

Au fost doar câteva secunde care au dat sens întregii povești.

Au fost doar câteva secunde care au conturat încet și sensibil, acea seară.

Au fost doar câteva secunde în care mâinile li s-au întalnit și s-au împreunat.

Au fost doar câteva secunde în care, în acea strângere s-au topit o grămadă de amintiri.

„-Momentele frumoase durează doar câteva secunde și clipele acelea scurte fac viața mai frumoasă.." îi spuse ea într-o seară târzie.

Și așa era, spunea adevărul. Vorbele ei îi răsunau în minte ca un ecou îndepărtat. Și-ar fi dorit ca atunci când ar fi avut posibilitatea, să oprească timpul în loc. Își dorea ca acele momente scurte despre care ea vorbea, să dureze o veșnicie. Dar, în întreaga poveste, au fost doar câteva secunde în care el i-a ținut mâna și deși nu vroia să îi dea drumul, a lăsat-o. A regretat fiecare moment de atunci și de fiecare dată își imagina cum era dacă nu i-ar fi dat drumul. Fără să vrea sau să își propună, gândul lui fugea mereu în aceași parte și  inima lui striga printre imaginile amintirilor ei: ”Data viitoare te rog, nu-i mai da drumul!”

Ea este prietena mea

Prietenia noastră a început atât de lin încât nu pot să spun că a existat o dată de când am devenit prietene. 

Nu m-aș fi gândit niciodată că nepoata vecinei mele-pe care nici măcar nu o cunoșteam- va ajunge să îmi fie cea mai bună prietenă. Dar Cineva, știa de ce avem nevoie fiecare și mi-a trimis cea mai scumpă fată. 

Aș vrea să vă spun câteva lucruri despre ea pentru ca să știți cât de minunate pot fi unele persoane. Ea, prietena mea cea mai bună este cea mai puternică fată pe care am cunoscut-o. Deși a avut o zi groaznică, atunci când ne întâlnim, mereu mă întâmpină cu un zâmbet cald. Ea, prietena mea știe de ce am nevoie și știe exact momentul în care va trebui să fie acolo. Ea, îmi umple ziua de bucurie și doar împreună cu ea, materiile pentru sesiune prind sens. Ea, e cea cu care mă înțeleg doar din priviri și fără ea, mereu aș căuta un punct de sprijin. Cu ea, până și salata de la SaladBox are un alt gust și drumurile lungi devin mai scurte. Cu ea mersul cu mașina seara este mai interesant și muzica este o cale între noi două. Cu ea, nopțile de Crăciun sunt mai frumoase și glumele noaptea târziu sunt o regulă. Cu ea aș putea pleca oriunde pentru că știu că nu m-aș plictisi ci mereu am găsi ceva de făcut.  Orice s-ar întâmpla, știu ca ea e acolo. Este o foarte mare binecuvântare în viața mea și o să fiu mereu recunoscătoare Cerului pentru că mi-a dat-o. 

Oricine mă va întreba, voi spune cu mult drag, ea este prietena mea cea mai bună.

Doar o seara cu Tine

    Tot ceea ce îmi doresc este încă o seara cu Tine. O seară în care stelele să privească pământul cu o dragoste caldă, o seară în care fulgii să sărute cu un ultim dans pământul, o seară în care să fim împreună, doar noi doi. Un timp în care să te aud vorbindu-mi mai  îndeaproape, un timp în care să te simt, aici cu mine în lumea aceasta înghețată și rece. Demult îmi doream acest timp, în care alături de Tine să mă simt purtată odată cu fulgii de nea în văzduh, plutind fără nici o grijă, fără nici o amintire și nici un regret, să mă simt mai aproape de Cer, mai aproape de Tine. Știai că voi fi obosită, de atâta luptă și griji și în această seară mi-ai făcut invitația să ies cu Tine, a fost cea mai mare bucurie. Am acceptat plină de încredere știind că va fi ceea ce îmi doresc. Vreau mai mult din Tine, vreau mai mult să Te am în viața mea, vreau ca fiecare zi din viața mea să fie ca această seară.

Cu sufletul împăcat și liniștită am să închid ochii șoptindu-ți: Tot ceea ce îmi doresc este încă o seară cu Tine!

Inimi frumoase

În ultima vreme tot  mai mulți oameni scriu, scriu povești, poezii sau pur și simplu își pun sufletul pe o hârtie, pe un șervetel pe care apoi îl aruncă sau pentru că folosim tehnologia modernă, pe un blog. Cred că este important să îți scrii undeva gândurile și să te vezi pe tine în oglindă, apreciez asta la unii  oameni. Să poti sta față în față cu tine însuți, să te vezi printre rânduri, să retrăiești amintiri, momente și clipe..Fiecare loc unde o persoană își pune amprenta prin câteva rânduri prinde o altă formă, un alt contur pentru că, cineva și-a lăsat acolo, o părticică din sine.Prin scris poți să cunoști inima unei persoane atât de ușor..Să o vezi în clipe fericite când parcă zburdă printre rânduri, să o vezi în clipe triste când parcă și scrisul îi e greoi, să îți imaginezi persoana ei și să te vezi pe tine printre gândurile scrise. Avem ocazia să cunoaștem atâtea inimi..Nu e deajuns să cunoști o inimă trebuie și să o îngrijești pentru că o dată frântă, niciodată nu va mai fi la fel, nici scrisul nu îi va fi la fel. Haideți să începem să îngrijim inimi, să fim mai atenți la alții și la noi iar ceilalți la rândul lor vor avea grijă de inima noastră. Ce ne-am face fără cei care scriu? Am fi închiși în propriul univers uitând că afară este o lume plină de inimi nedescoperite pentru că, fiecare scris  este calea către o inimă. Eu la rândul meu am cunoscut încet câteva inimi și le-am văzut atât de plăcute, cum prin scrisul lor înfrumusețează lumea și lucrurile din jur te fac să le vezi altfel. Cum pur și simplu te simți acolo, printre acele rânduri scrise pline de drag. 

Câteva inimi frumoase: Alina Ilioi- http://alinailioi.ro/ , Camelia Karda-http://cameliakarda.blogspot.ro/ , Ramona Scurtu-http://ramonascurtu.com/ și Neluțu Mureșan-http://nelutumuresan.blogspot.ro/. Vă mulțumesc pentru că mi-ați dat ocazia să vă cunosc și altfel. 

Atunci când pierzi ceea ce iubești

A iubit, a iubit întaia dată aceeași persoană, a iubit-o și a doua oară tot pe ea. A avut ocazia să refacă totul și să o ia de la început dar a lăsat ca această ocazie să treacă, făcându-se că nici nu o văzuse. Putea să îi spună ceea ce simțea și atunci rămânea doar a sa. Și cu pași înceți dar siguri plecă, lăsând în urmă o serie de incertitudini, a pierdut-o, a pierdut-o pentru a doua oară. Și atunci..ce valoare mai au sentimentele dacă nu sunt împărtășite? Ar fi egoist să iubim fără să o spunem. Cuvintele și faptele împreună ar trebui să arate clar sentimentele care mai există, chiar dacă sunt ca un foc care a fost stins dar încă mai fumegă. Chiar dacă s-a terminat într-un anumit fel prima dată, acum putea să fie altfel.. pentru ca dragostea încă mai pâlpâia. Dar călcâiul nemilos a stâns și ultima speranță si acum e sigur: acolo, nu va mai fi niciodată nimic. Și apoi, cu ultimele puteri se consola cu gandul: Va fi bine. Da.. va fi bine, dar dragostea nemărturisită va fi mereu în minte și inimă și gândul va fi mereu la aceeași persoană, aceasta știind că a facut tot ceea ce putea, se va retrage încet și sigur. A treia șansă nu va mai exista, pentru că a treia oara deja va fi a altcuiva. 

Nu aștepta să pierzi persoana iubită pentru ca doar apoi să ii spui că o iubești, fă în așa fel încât sentimentele tale să se arate în cuvinte și în fapte. Iar atunci când nu mai ai cuvinte, lasă sentimentele să vorbească de la sine. 

Pentru că dragul meu și draga mea, iți va părea rău dacă vei pierde ceea ce iubești pentru că nu ai fost capabil să arăți ce simți.

Momente

Sunt momente din  viață când frigul de afară îți cuprinde încet toată ființa și sunt momente când inima ți-e plină de căldură și o emană în tot trupul tău.

Sunt momente când vântul rece îți străpunge și inima și sunt momente când fiecare rază de soare te mângâie.

Sunt momente când deși ești înconjurat de lume, totuși ești singur și sunt momente de singurătate în care tu și cerul îți e deajuns.

Sunt momente în care crezi și momente în care ai rămas fără speranță.

Sunt momente când capul îți e plin de atât de multe lucruri încât simți că oboseala pune stăpânire pe ființa ta și nu mai vrea să îți dea drumul și sunt momente în care simți că plutești prin viață.

Sunt momente în care pur și simplu te lași purtat de val și momente în care tânjești să deții controlul. 

Sunt momente când viața îți pare doar o rutină și sunt momente când vrei să faci din fiecare zi, cea mai frumoasă zi. 

Sunt momente când te lași cuprins de brațele apusului și sunt momente în care muzica e totul.

Sunt momente când deși ai totul simți că nu ai nimic și momente în care duci dorul cuiva. 

Sunt momente în care ai vrea să cazi într-un somn adânc și momente în care nu poți să adormi.

Sunt momente în care ești în culmea fericirii și sunt momente în care nu te mai regăsești.

Sunt momente când parcă și Cerul tace și sunt momente de binecuvântări.

Sunt momente care ne fac ceea ce suntem, care ne caracterizează, care într-un fel sau altul își lasă urma în viața și inima noastră. Atunci când privești în urmă, în valiza acumulată de atâta timp, mai vezi doar niște amintiri simple unele mai dureroase, altele mai dragi ție dar toate aceste lucruri te definesc, pentru că sunt momente în care singurul lucru pe care ți-l dorești..este să fii tu însuți.