Pentru tine

Am ales aceasta zi si am hotarat sa te mai ridic inca o data . Te-am purtat pe bratele Mele de binecuvantari, ti-am trimis soapte de dragoste si te-am pazit in fiecare clipa. Te-am ridicat din nou pentru ca te iubesc si nu vreau ca tu, copilul meu, sa te indepartezi de Mine. Chiar daca uneori imi intorci spatele si nu asculti de vocea Mea, Eu continui sa fiu alaturi de tine. Atunci cand esti confuz si nu sti incotro sa te indrepti sau ce sa faci, in acele momente priveste in sus, priveste la Mine si Eu te voi calauzi. Nu incerca sa gasesti in alta parte ceea ce doar Eu iti pot oferi. Nu iti irosi timpul, nu are rost. Viata aceasta nu iti poate oferi fericirea vesnica si viata vesnica. Ea iti va darui o fericire trecatoare, azi o vei avea si maine nu. Fericirea ta nu trebuie sa depinda de lucrurile lumii acesteia. Am pregatit ceva mai bun pentru tine, de aceea te-am ridicat si de data aceasta. Continua sa mergi pe cale si nu privi inapoi. Nu o sa regreti nici o clipa petrecuta cu Mine, te asigur. Copilul meu, am ales sa te ridic inca o data pentru ca tu sa crezi mai mult in Mine, sa ma iubesti mai mult si sa te daruiesti mai mult. Nu uita niciodata, te-am ales pentru ca te iubesc.

Cu drag,

Tatal tau.

Bucuria unei noi primaveri

M-ai ridicat inca o data si mi-ai dat bucuria unui nou inceput. Mi-ai aratat ce inseamna dragostea si ai deschis  un nou capitol in viata mea. Ai trimis primavara sa aduca zambete pe fetele crispate si ai lasat ca ghioceii sa infloreasca din nou si in inimile noastre. Ai pictat un nou rasarit in nuante de portocaliu si mov si ai imprastiat raze de soare pe pamant. Mi-ai pus in privire blandetea si pacea si in inima mea ai lasat o liniste deplina, un loc in care sa pot sa Te astept. Te iubesc enorm, pentru  ca Tu esti tot ceea ce mi-am dorit si nu pot decat sa ...

 Iti multumesc pentru bucuria unei noi primaveri!

Doar lalala in cap

Ti se intampla uneori sa ai o buna dispozitie, sau ti se intampla tot mereu. Sa fii persoana mereu cu zambetul pe buze si gata sa ajuti, sa fii cea care ridica pe ceilalti, ii intareste si ii ajuta sa mearga mai departe, sa fii fata care e in locul potrivit la momentul potrivit... uneori e greu dar nu imposibil. 

Se zareste ziua printre umbrele reci ale noaptii nemiloase, te ridici din pat cu greu -vorba aia, e prima zi- te pregatesti de un nou capitol, un nou semestru pe care tu vei decide cum il vei valorifica. Afara ploua si picurii de ploaie par sa rapeasca cate putin din bucuria unui nou inceput, dar esti prea puternica pentru a ceda unor diamante de apa. Zambesti si prin zambetul tau aduci un frumos rasarit in viata unora. Te intalnesti cu prietenii si prietenele tale si observi pe fata lor oboseala si tristete, pe cand tu esti atat de bine dispusa incat starea ta este contagioasa.  Asfel, te bucuri sa vezi ca la sfarsitul zilei, zambesc si ei. Si uneori te gandesti ce este in capul tau, cand zi de zi fericirea te cuprinde in bratele-i imense. E dragoste, pace, bucurie. E doar lalala.

Stres sau zambet?

Ganduri, farame de idei si sperante iti cuprind mintile zi de zi. Promisiuni netinute, iluzii si probleme este tot ceea  ce gasesti in capul tau. Traiesti cu impresia unei vesnice ingrijorari. Nu ai timp sa analizezi evenimentele sau actiunile. De multe ori si tu ramai uimit cat de plin iti este capul de ingrijorari si cum totusi, rezista. Alergi dupa fericirea trecatoare, dupa prietenii false sau dupa iubirea pe care o visezi de mult timp. Zilele iti sunt pline de ganduri si de probleme astfel incat uiti de tine, uiti ca esti o persoana ce ai nevoie de timp, de relaxare, de liniste, de dragoste. Nu mai stii sa zambesti si pe fata ta se vad doar ridurile si ochii rosi, dovada clara a noptilor nedormite si a stresului acumulat de-a lungul zilelor. Eu am invatat sa imi pun increderea in El, in Dumnezeul Suprem. Am invatat sa ii dau Lui toate ingrijorarile mele, toate gandurile, problemele. Am invatat ca stresul si ingrijorarile dauneaza grav zambetului meu, ca fata mea este mai frumoasa senina si ca daruind zambete, ceilalti vor fi la randul lor cu zambetul pe buze. Am invatat ca pot zambi si atunci cand trec prin momente grele pentru ca El este cel care imi da putere sa merg mai departe. Sfatul meu este sa te lasi purtat pe bratul Lui, pe mana Lui cea tare si vei vedea ca viata ta se va schimba! Atunci cand vad o persoana fara zambet, ii daruiesc unul. Cum ar fi daca toti am face la fel?! Haideti sa lasam la o parte ingrijorarile si sa zambim. Veti vedea ce frumoasa poate fi viata si ce fericiti veti fi. :)

Din Paris, cu dragoste

Turnul vazut de jos...     

    

Catedrala Notre Dame... 

  

Catedrala Notre Dame si podul cu lacate

 

Priveliste Tarzie...              

   

Sa ne aducem aminte...

Parc de La Courneuve...

Peisaj ...

Placut...

Raze de seara ...

Si, da. Paris, nu te voi uita ! 

Meditație

De multe ori facem lucruri pe care apoi le regretăm. Privim ca prin ceață în urma noastră și am vrea să schimbăm multe. Am vrea să schimbm circumstanțe, acțiuni și comportamente sau atitutini. Regrete avem multe, fie că nu am făcut ceea ce trebuia atunci când trebuia, că nu am făcut cum trebuia sau că am facut ceva. Și rămânem cu gustul amar al părerii de rău. În fond ce este regretul decât un sentiment, o stare, o părere de rău față de un lucru care a trecut. Este greu să trăiești cu mintea și inima plină de gânduri și sentimente pierdute în trecut. Este greu să încerci să corectezi ceva ce ști oricum că nu va dura. Dar întotdeauna vei găsi ajutor. Nu suntem singuri și avem nevoie de cineva care să fie acolo. De multe ori nu mai nevoie de cuvinte sau de sfaturi ci doar de prezența cuiva. Ai nevoie de sentimentul puternic al prieteniei și al încurajării. Știi? Doar simpla prezență a unei persoane te poate face fericit. Încerci să uiți, să nu te mai gândești la ceea ce nu este după placul tău. Pentru că atunci când ai venit în lumea aceasta nu ai primit un manual de utilizare a vieții, să știi fiecare pas și fiercare mișcare. Ai venit și ai primit ajutor, ai avut oameni care au știut să te îndrume și să te ajute să devii ceea ce îți doreai, au fost situații care te-au împins în a fi ceea ce ești astăzi.

E liniște și  te cuprind raze de noapte...încet cedezi oboselii acumulate. Te scufunzi în vise și te regăsești în fiecare rugă înălțată spre cer.Șoptești un sincer:Mulțumesc pentru că esti cu mine ! Și adormi purtat pe aripi de vis.

Fiecare loc are povestea lui

Am avut ocazia sa vad unul dintre cele mai populare si renumite orase din lume si anume, Parisul. 

Am aterizat intr-un oras plin de lumini colorate si oameni de diferite nationalitati. Am ramas placut surprinsa de amabilitatea oamenilor si de dorinta de a ajuta. 

Parisul, la fel ca si fiecare oras are povestea lui. Nu stiu daca este o poveste de dragoste sau de ura, de prietenie sau dusmanie, de pace sau de razboi dar stiu ca umbland pe strazile aglomerate de lume curioasa si grabita ai un sentiment ciudat. Si anume cand vezi in fata ta inaltandu-se Turnul Eifel te gandesti la cat esti de privilegiat ca ai avut ocazia sa vezi aceasta minune a lumii, dar cand umblii pe strazile pline de oameni grabiti, fiecare cu gandurile lui, cu preocupari si interese iti dai seama cat de neimportant esti in multimea aceea. Multe filme incearca sa surprinda frumusetea locului dar fara succes, deoarece frumusetea este sa fii tu insuti acolo. Sa poti vedea locuri si oameni, copii si parcuri, tot ceea ce face frumusetea acelui loc. Dupa cum am spus, fiecare loc are povestea lui, la fel si Parisul. Si sunt sigura ca dupa ce vei vedea acest oras, vei putea tu insuti sa ii scri  povestea. 
Pentru ca fiecare loc e special in inima noastra, Parisul va fi mereu un oras special in inima mea ! :)

Cine esti?

Partea a 2-a scrisa de Ovidiu Coroian

 Trezindu-se intr-o dimineata cu ochii grei si trupul atata de obosit de parca nici nu dormise, era atata de confuz gandindu-se de ce traieste, pentru ce traieste si unde poate sa gaseasca implinirea. Dar golul din inima lui era tot mai mare, pentru ca nici nu isi deschise bine ochii si gandurile ii si inundasera mintea deja, aceleasi ganduri pe care le purta in fiecare zi in mintea lui si de care nu putea scapa, era tot trist si apasat si din ce in ce mai tulburat. A cautat sa isi umple golul care il simtea tot mai puternic in el in multe feluri ,si a cautat pacea, bucuria si implinirea in tot ce era in jurul sau dar nu a gasit decat amagire, caci totul parea bun la inceput si parca golul se umplea dar a doua zi simtea amaraciunea lasata de tot ce facea si golul acela era si mai mare si totul devenea mai intunecos si mai confuz. Adunandu-si puterile se ridica din pat si merse la biblioteca lui, unde cartile stateau pe rafturi neatinse de mult timp. Praful se asezase pe ele incat abea mai reuseai sa recunosti ce carte este sau sa mai descifrezi ce scrie pe coperta. Vazuse intr-un colt de raft o carte cu coperta neagra de piele si ceva il fulgera in tot corupul lui,  era acea carte pe care demult o asezase pe raft si uitase complet de ea. Era o carte scrisa cu mult timp in urma dar continutul cartii era pentru el acum, a fost pentru cei care au trecut, e pentru cei de acuma si va fi pentru cei care vor veni. Intinse mana spre carte, dar apoi se oprii si se gandi cateva momente dar parca ceva il el dorea tot mai mult sa deschida cartea sa citeasca, deoarece nu isi mai amintea nimic din ce continea acea carte. Dupa inca cateva momente intinde mana si apuca cartea de pe raft. O sterse de praful care se asezase pe copertile ei si cu o retinere a inimi se hotarase sa o deschida. A inceput sa citeasca si sa citeasca si cu fiecare pagina care o citea era uimit de ce scria si incepu sa fie tot mai interesat de continutul acestei carti.Cu cat citea mai mult cu atat se descoperea pe el mai mult, parca era o oglinda a vietii lui, pentru ca in cartea aceasta scria despre toata alergarea lui si despre toata neimplinirea pe care o avea, despre toate luptele pe care le purta si de care nu putea sa scape, dar ramase si mai uimit cat incepu sa gaseasca raspunsurile pentru tot ceea ce a cautat el si cand gasise Adevarul. Ceva a inceput sa se petreaca in inima lui, ceva ce nu putea sa inteleaga. O picatura fierbinte de ceva "necunoscut" cazu pe inima lui facandu-l sa se simta atata de bine, era ceva ce nu mai avuse niciodata, iar acea picatura incepu sa contureze si golul imens din inima lui, simtea cu adevarat in acele momente ca are un strop de fericire ca se simte bine si incepe sa fie implinit, simtea ca este ceva real. Stia caci nu era ceva lumesc ci ceva ceresc, divin. Nu a inteles acest "necunoscut" si la numit Dragostea. A inceput sa isi doreasca mai mult din aceste bucurii si a dorit ca golul sa fie umplut. A continuat sa citeasca tot mai mult si a aflat ce e Dragostea. A aflat ca e posibil ca golul acela sa fie umplut de ceva real.

Cineva in urma cu multi ani a facut o alegere din Dragoste. Era socat de ceea ce citea si toate gandurile lui erau indreptate catre continutul acestei carti plina de adevar pe care atatia ani a ignorat-o alegand sa alerge in alte locuri de unde venea doar mai secat de puteri si mai zdrobit, nu a stiut caci aceasta carte este un izvor de viata si de implinire, pe care o aruncase in raft fara sa o deschida macar. A mai aflat caci aceasta Dragoste pe care o simte si care este asa placuta este defapt acel Cineva.

Printre lacrimile fierbinti care ii curgeau pe obraz si cu inima sfasiata de durere cazu pe genunchi si isi ceruse iertare pentru tot acest timp in care a ignorat acest adevar suprem si pentru toate momentele in care nu a fost gasit placut de catre El. Un moment de sinceritate a trebuit si dorinta fierbinte de schimbare si o clipa in care sa accepti Dragostea si pe El, toate s-au schimbat in viata lui. Golul acela a fost umplut de Dragoste de El si pacea a inundat viata lui si linistea si bucuria iertarii pe care nu le putea exprima in cuvinte, chiar si trupul i se inviorase incat nu mai simtea nici apasare nici oboseala ci doar o bucurie rara pe care nu o intalnesti la multi....

 "Dar l-am vazut apoi cum nu l-am mai vazut pana acuma. Avea un zambet unic, un zambet scaldat in Dragoste"…Si am stiut atunci ca toate acestea acum erau reale, nu mai imita, ci traia experamentand toate acestea.

Tu cine esti?Poate inca te intrebi ce e Dragostea sau cine e El si oare despre ce carte este vorba,poate ca inca mai alergi sa umpli golul acela si poate inca te mai amagesti cu lucruri care nu iti pot aduce decat amaraciune si poate inca nu ai experimentat adevarata fericire si implinire si inca mai incerci sa copiezi un zambet sau o bucurie.Sau poate esti unu care stie ce inseamna adevarata Dragoste, unul care stie cine este El si ce contine cartea aceasta fiindca ai avut un moment in care ai ales sa traiesti fericirea si implinirea nu sa alergi dupa ele.

Cine esti?

Scrisa de Ovidiu Coroian 

L-am vazut zambind,dar cu un zambet de piatra..un zambet furat  pe care il condamna inima,caci ea era zdrobita, trista, apasata sub grelele  lupte pe care le purta in fiecare zi..dar a zambit ca sa  ascunda ceea ce avea in inima,crezand caci, cu un zambet va face o impresie buna si va uita de tot ce e sub zambet.Si l-am vazut incercand sa se bucure ca toti ceilalti,dar nu putea s-alunge gandul ce il tinea robit ,si nu putea sa fuga chiar de el,de ceea ce era, nu se putea ascunde de propia lui viata.Si l-am vazut incurajand pe altii si vorbindu-le de bine,dar el era fara nadejde si fara nici un scop si nici o picatura de speranta nu mai avea, lovit si purtat de val doar.L-am vazut seara uitandu-se in oglinda,incercand dinou sa zambeasca sa se gandeasca la ziua ce a trecut sa caute un strop de realitate un strop de bucurie care sa fi fost real,dar nici macar acel zambet fals nu se mai reusii sa il infaptuiasca.Si mai trecu o zi la fel de spulberata de amaraciune si de tristete si nu mai spera ca norii negrii  sa dispara si sa rasare stralucitorul soare,caci de mult nu mai avuse o zi senina.Si apasanu-l tot mai tare lupta cu imaginea falsa pe care incerca sa o publice in fiecare zi, ajunsese caci nici sa doarma nu mai putea.Framantat de ganduri si apasat de vinovatie,a obosit incercand sa copieze fericirea sa copieze dragostea chiar si zambetul?...

 Dar l-am vazut apoi cum nu l-am mai vazut pana acuma.Avea un zambet unic,personal un zambet scaldat in dragoste si unul plin de bucurie.L-am vazut ca nu mai incearca sa se bucure, si chiar se bucura!!...nu mai avea nevoie sa copieze pe nimeni pentruca avea acestea in el.I-am vazut fata senina si plina de incredere, o speranta vie pe care nimeni nu io putea lua.L-am vazut strangand in brate si incurajand si spunad la altii ca sa nu renunti,sa nu te dai batut.I-am vazut in ochi o seninatate rara, o privire sincera si curata..si am stiut atunci ca inima lui e transformata...

DAR...ce l-a schimbat?

Eu si Olarul

  Ma straduiesc sa aleg o forma, apoi o culoare; vreau sa creez ceva care sa ramana. Incep de jos, de la nimic. Cladesc incet, adaug usor cate o piesa noua, pentru ca vreau ca aceasta capodopera sa fie perfecta. Nu ma grabesc, incet si cu grija aranjez  piesele, trec  zile... nenumarate zile. Lucrarea mea prinde culoare si asta ma face sa ma bucur. Unde este nevoie de corectari, o fac cu grija pentru ca nu vreau sa stric din ceva bun. Ma straduiesc. Zidesc ceva ce desigur vor vedea toti. Este o lucrare mareata. Tot mai mult prinde forma si culoare, este ceea ce imi doresc? Ma rog in taina si atunci cand nu stiu ce trebuie sa fac Mesterul ma ajuta, El este Olarul meu. Dar pierd controlul pentru ca  mainile mele nu sunt sigure, in schimb mainile Lui, da. Ma priveste cu gratie si incepe sa lucreze la acest proiect. Atunci cand este nevoie ma slefuieste iar uneori ma pune in cuptor. Cateodata doare, nimeni nu a spus ca va fi usor, dar cu El e placut. Lucreaza neincetat pentru ca doreste ca la sfarsit sa fie perfect. Lucreaza la caracterul meu, la tot ceea ce e in sufletul meu. El? Ma iubeste si de aceea doreste sa fiu perfecta, pe placul Lui. El te-a creat si pe tine si este si Olarul tau, asta desigur daca doresti sa te lasi in mainile Lui…sau poate mainile tale sunt mai sigure?! Ce om il poate egala pe Dumnezeu? Nu exista si nu va exista niciodata. Eu sunt in mana Lui, ma las purtata de bratul Sau puternic dar tu?Tu inca  deti  controlul?  

Sentimentul tragic

  Singuratate…E greu sa definesti acest cuvant cand esti inconjurat de oameni care te iubesc, de cei care sunt mereu cu tine. Dar cand ramai singur? Esti doar tu si cerul. Ai  vrea sa ai pe cineva si parca n-ai vrea pentru ca automat ar trebui sa faci efortul de a-l pastra langa tine, sa nu-l ranesti. E greu da, uneori e greu sa fi inconjurat de oameni iar alteori -de cele mai multe ori- este greu cand esti singur… Doar tu si poate cartea ta preferata, sau muzica ta sau chiar si ciocolata. De multe ori singuratatea este consecinta faptelor tale, i-ai indepartat pe cei din jurul tau deoarece doreai ca sa nu te implici prea mult, sa nu iti pese. Iar acum ai ramas singur, privind in jur si asteptand sa… sa treaca zilele si anii si tu? Sa ramai la fel de insingurat si de cazut. Daca ar fi fost asta scopul omenirii atunci stati linistiti ca nici unul dintre noi nu existam! De ce? Pentru ca Dumnezeu considera ca singuratatea este modul perfect de a trai. Dar nu a fost asa. Dumnezeu a spus chiar El: “Nu este bine ca omul sa fie singur”. Si atunci, tu prin felul tau de a trai, in singuratatea ta nu faci decat sa il contrazici pe Dumnezeu. Deci, inceteaza a mai indeparta oamenii din jurul tau. Invata sa iubesti si sa fii iubit, invata sa iti faci prieteni si sa ii pastrezi, invata sa ai incredere in ceilalti, si la randul tau sa poti fi de incredere. Sincer, nu stiu de ce am scris despre “Singuratate”… poate pentru tine au fost gandurile mele, ramane sa alegi daca vei face ceva sau vei sta la fel de singur ca si pana acum.