Despre noi, fetele, ...

Ne dorim siguranță, o siguranță simtită în brațele puternice ale voastre. Ne dorim atenție, atenția privilor și a gândurilor voastre. Ne dorim plimbări lungi, plimbări în care printre foșnetul naturii să se audă doar râsul nostru, împreună. Ne dorim ca voi, băieții să fiți acolo, în momentul potrivit. Nu vă cerem imposibilul, nu vă legăm de noi, vrem doar ca atunci când ceva neașteptat se întâmplă în viața noastră, când ne întoarcem privirea, acolo să fiți voi, să nu ne rămână privirea tristă și goală. Ne dorim ca voi, să încercați să ne întelegeți, să ne fiți sprijin și ajutor. Ne dorim să fiți acolo, să putem plânge pe umărul vostru și în același timp ne dorim să fiți alături de noi în cele mai fericite momente, pentru a putea dubla fericirea. Ne dorim protecție, protecția voastră, nu vrem să ne protejați doar de oamenii care ar putea să ne rănească, vrem să ne protejți și de rănile pe care uneori ni le faceți voi. Ne dorim iubire, o iubire care să dăruiască totul; zâmbete, amintiri, vise, speranțe, lacrimi, bucuri, încercări, vrem o iubire care să aibă toate astea. Știm că nu suntem perfecte și de cele mai multe ori nici măcar nu ne străduim să fim. Vrem să ne sprijiniți în a fi noi înșine și să ne iubiți pentru asta. De multe ori ne gândim că am merge pe principiul: totul sau nimic, și de cele mai multe ori ne călcăm pe noi în picioare și ne  mulțumim cu ceea ce primim, oricât de mic, oricât de puțin, oricât de imperfect. Nu vrem nimic mai mult decât pe noi, lângă voi. De cele mai multe ori fericirea noastră depinde de felul în care o construiți voi, așa că, construiți cu grijă, respectați, iubiți, fiți sinceri și fiți voi înșivă cu noi. Nu vrem luna, ne mulțumim cu stelele dacă sunteți lângă noi.

Gând

Complicăm lucrurile când defapt tot ceea ce avem nevoie este o dragoste simplă și adevărată.

Plouă

Ascult în taină cum picurii de ploaie cad. Ascult cum în inima mea plouă încet, plouă cu binecuvântări. Mă întreb: oare cât de mare poate fi un strop de ploaie? Și, deși fiecare picur este de o dimensiune mică, împreună, mai mulți împrospătează natura cu voioșia lor. Sunt picuri de ploaie, știi, sunt lucruri mărunte și totuți ele fac natura să tresară. La fel este și în viața mea și a ta. Sunt binecuvântări mai mici și mai mari. De ce spun binecuvântări? Pentru că eu nu cred în noroc sau în coincidență. Eu cred că acolo sus, în ceruri am un Tată care mă iubește și care te iubește și pe tine. Da, de la El vin toate lucrurile, întâmplările, persoanele din viața noastră. De la lucrurile mărunte până la cele mari sunt ghidate de El. Te-ai întrebat vreodată cât de complex este acest Univers? Chiar crezi că toate merg de la sine? Dacă stăm să ne gândim bine, aceste afirmații  nu sunt logice dar pur și simplu de multe ori oamenii se agață de o grămadă de alte mentalități și își complică viața când ar putea atât de ușor să își facă viața mai frumoasă și mai fericită. Și da,  ascult ploaia pentru ca ea îmi aduce aminte că fiecare strop este o altă binecuvântare, că fiecare picătură de apă îmi arată dragostea, dragostea adevărată; ascult ploaia pentru că știu că ea este o scurtă declarație de  dragoste a Tatălui meu. Și ce dacă plouă și străzile neasfaltate o să fie pline de noroi? Dragostea cere sacrificii, iar eu aleg să trăiesc aici așa cum îi place Lui pentru ca apoi să putem fi împreună. Atunci când plouă, intră în camera ta, închide ușa, pune-ți căștile în urechi -nu asculta rap sau rock, ascultă muzică instrumentală, de preferabil pian sau vioară- și gândește-te la tine, la viața ta, la lucrurile și aspectele în care crezi și în care nu și la final, trage concluzia: Ești fericit? Dacă azi ar trebui să închizi ochii pentru totdeauna, ai pleca mulțumit și zâmbind?

    Da, eu sunt fericită pentru că în fiecare zi simt amprenta dragostei Lui în viața mea. Iubesc ploaia pentru că ea e declarația Lui de dragoste, pentru mine.