Nu eram pregătit să te țin lângă mine

Erai nedumerită atunci când ți-am dat drumul. M-ai privit cu ochii mari, mirați care trădau o parte din sentimentele tale.  Căutai în privirea mea o explicație și îmi priveai buzele de parcă așteptai ultimele cuvinte. Nu am avut curajul atunci, ci cu timpul am adunat din curajul pe care l-am văzut la tine. Te-am văzut că lupți pentru noi, pentru prietenia noastră. Chiar dacă nu mai era chiar tot ceea ce a fost cândva, chiar dacă situațiile și noi ne-am schimbat, o parte din tine a rămas la fel și anume faptul că mereu ai fost sinceră și ai spus ce ai avut în inimă și în gând. Am apreciat asta dintotdeauna. Știu că ți-am promis răspuns la o întrebare și vreau să îmi țin promisiunea. Draga mea, știam că dacă nu îți dau drumul, va trebui să fiu sincer cu tine și să îți spun ce simt și ce îmi doresc. Sincer, în momentul respectiv, nu eram pregătit pentru aceasta. Știam că dacă nu o să îți dau drumul, va trebui să rămân mereu lângă tine și deși asta era ceea ce îmi doream, deocamdată împrejurările nu îmi dădeau această minunată oportunitate. Știam că dacă îți țin mâna ta în mâna mea, trebuia să o fac pentru totdeauna, să te iubesc necondiționat, să am grijă de inima ta și de tine. Știam că nu mai aveam dreptul să rănesc o inima sinceră și firavă sau să mai plec vreodată și tocmai de aceea am ales să îți dau drumul acum. Pentru că inima mea nu era pregătită să iubească din nou.

Când o să te iau de mână data viitoare, îți promit, va fi pentru totdeauna!

Da, mi-e dor de mine

De cele mai multe ori în momentele cele mai grele, privim într-o parte și în alta și așteptăm. Ne căutăm un punct de sprijin, ne agățăm de lucruri și persoane de la care sperăm să obținem ceea ce avem nevoie, ceea ce ne dorim. Cădem și primul lucru pe care îl facem este să ne uităm în jurul nostru pentru a vedea pe cineva căruia să îi cerem ajutorul...Uităm să privim în interior, să ne vedem pe noi așa cum suntem, să ne adunăm puterile și să ne ridicăm. Uităm că suntem puternici, că avem valoare și că Cineva a investit în noi. Neglijăm faptul că poate de cele mai multe ori cel mai bun remediu vine din interiorul nostru. Suntem atât de disperați să privim în toate părțile încât ne abandonăm pe noi înșine. De multe ori nu ne mai recunoaștem pentru că pur și simplu am uitat cum suntem. Este nevoie să ne oprim o clipă și să privim la noi. Să ne privim așa cum suntem, cu toate părțile bune și rele. Să ne privim prin alți ochi, să ne privim prin ochii Lui. Sunt situații în care punem atât de mult accent pe ceea ce se zice despre noi încât nu mai știm ce părere avem noi despre noi. De multe ori, multe dintre situațiile de criză s-ar rezolva dacă am privi la noi și am fi sinceri. O, da...oamenii sinceri se găsesc cam greu acum, pentru că cei mai mulți mușamalizează situația. Suntem sătui! Suntem sătui de minciuni, de povești care nu se mai termină, de oameni care ne doboară în loc să ne ridice, de suflete goale, de vorbe aruncate în vânt. Ne vrem pe noi înșine așa cum suntem: cu bune, cu rele, cu defecte și calități, cu amintiri și cu regrete, cu tot ceea ce avem și ce ne-am dori, cu vise și dorințe, cu tot ceea ce însemnăm. 

Da, mi-e dor de mine și am observat că de cele mai multe ori,  singurul lucru care mă poate ajuta să fiu mai bine sunt eu însumi.