Erai nedumerită atunci când ți-am dat drumul. M-ai privit cu
ochii mari, mirați care trădau o parte din sentimentele tale. Căutai în privirea mea o explicație și îmi
priveai buzele de parcă așteptai ultimele cuvinte. Nu am avut curajul atunci,
ci cu timpul am adunat din curajul pe care l-am văzut la tine. Te-am văzut că
lupți pentru noi, pentru prietenia noastră. Chiar dacă nu mai era chiar tot
ceea ce a fost cândva, chiar dacă situațiile și noi ne-am schimbat, o parte din
tine a rămas la fel și anume faptul că mereu ai fost sinceră și ai spus ce ai
avut în inimă și în gând. Am apreciat asta dintotdeauna. Știu că ți-am promis răspuns la o întrebare și vreau să îmi țin promisiunea. Draga mea, știam că
dacă nu îți dau drumul, va trebui să fiu sincer cu tine și să îți spun ce simt
și ce îmi doresc. Sincer, în momentul respectiv, nu eram pregătit pentru
aceasta. Știam că dacă nu o să îți dau drumul, va trebui să rămân mereu lângă
tine și deși asta era ceea ce îmi doream, deocamdată împrejurările nu îmi
dădeau această minunată oportunitate. Știam că dacă îți țin mâna ta în mâna mea, trebuia să
o fac pentru totdeauna, să te iubesc necondiționat, să am grijă de inima ta și de tine. Știam că nu mai aveam
dreptul să rănesc o inima sinceră și firavă sau să mai plec vreodată și tocmai
de aceea am ales să îți dau drumul acum. Pentru că inima mea nu era pregătită
să iubească din nou.
Când o să te iau de mână data viitoare, îți promit, va fi
pentru totdeauna!
No comments:
Post a Comment