De cele mai multe ori în momentele cele mai grele, privim într-o parte și în alta și așteptăm. Ne căutăm un punct de sprijin, ne agățăm de lucruri și persoane de la care sperăm să obținem ceea ce avem nevoie, ceea ce ne dorim. Cădem și primul lucru pe care îl facem este să ne uităm în jurul nostru pentru a vedea pe cineva căruia să îi cerem ajutorul...Uităm să privim în interior, să ne vedem pe noi așa cum suntem, să ne adunăm puterile și să ne ridicăm. Uităm că suntem puternici, că avem valoare și că Cineva a investit în noi. Neglijăm faptul că poate de cele mai multe ori cel mai bun remediu vine din interiorul nostru. Suntem atât de disperați să privim în toate părțile încât ne abandonăm pe noi înșine. De multe ori nu ne mai recunoaștem pentru că pur și simplu am uitat cum suntem. Este nevoie să ne oprim o clipă și să privim la noi. Să ne privim așa cum suntem, cu toate părțile bune și rele. Să ne privim prin alți ochi, să ne privim prin ochii Lui. Sunt situații în care punem atât de mult accent pe ceea ce se zice despre noi încât nu mai știm ce părere avem noi despre noi. De multe ori, multe dintre situațiile de criză s-ar rezolva dacă am privi la noi și am fi sinceri. O, da...oamenii sinceri se găsesc cam greu acum, pentru că cei mai mulți mușamalizează situația. Suntem sătui! Suntem sătui de minciuni, de povești care nu se mai termină, de oameni care ne doboară în loc să ne ridice, de suflete goale, de vorbe aruncate în vânt. Ne vrem pe noi înșine așa cum suntem: cu bune, cu rele, cu defecte și calități, cu amintiri și cu regrete, cu tot ceea ce avem și ce ne-am dori, cu vise și dorințe, cu tot ceea ce însemnăm.
Da, mi-e dor de mine și am observat că de cele mai multe ori, singurul lucru care mă poate ajuta să fiu mai bine sunt eu însumi.
No comments:
Post a Comment