Un altfel de răsărit

Știu că ziua de mâine va fi una cu totul deosebită, pentru că am pus-o în mâna Aceluia în care am cea mai mare încredere. În inima mea plutește o pace, o liniște de care sincer îmi era dor. Îmi era dor să pot să zâmbesc chiar dacă în jurul meu nu este totul roz. Îmi era dor să las toate lucrurile în spate și să încep să văd totul altfel, să încerc să privesc lumea prin ochii Lui. Îmi era dor să stau și să privesc ce este mai bun în oameni, să le văd zâmbetul și să citesc prin ochii lor. Îmi era dor să mă bucur de ploaie și de tot ceea ce bun sau mai puțin bun am primit în viața mea.Îmi era dor să stau să privesc pe geam și să mă pierd în gânduri. Îmi era dor de tot ceea ce iubeam, îmi era dor de răsărit. Îmi era dor să stau să ascult un prieten. Îmi era dor să renunț la a mai încerca să fiu puternică și de a-mi lăsa lacrimile să curgă, lacrimi de bucurie, lacrimi de suferință sau lacrimi de dor. Îmi era dor să am un timp fără griji. Îmi era dor să las toate poverile la cruce și să plec de aici un om schimbat. Da, îmi era dor să mă arăt pe mine așa cum sunt, lăsând la o parte oboseala și alte mărunțișuri. Am învățat că înainte de fiecare început este o perioadă în care încet, cu grijă, te descoperi pe tine însuți și mai mult decât atât am învățat că fiecare om are nevoie de acea perioadă pentru a avea puterea să mai facă un pas. Atunci când ți se închide o ușă, uneori acest lucru se întâmplă doar pentru a rămâne tu cu tine însuți. Da, în momentele acestea sunt singură, sunt eu cu mine însumi și încet am descorperit încă o mică părticică din ceea ce sunt. Pot să spun că sunt pregătită pentru orice va urma, pentru că Cineva a avut grijă să umple inima mea de  pace și  dragoste. 

Să fiu sinceră, îmi era dor...îmi era dor de un altfel de răsărit.