Eu si Olarul

  Ma straduiesc sa aleg o forma, apoi o culoare; vreau sa creez ceva care sa ramana. Incep de jos, de la nimic. Cladesc incet, adaug usor cate o piesa noua, pentru ca vreau ca aceasta capodopera sa fie perfecta. Nu ma grabesc, incet si cu grija aranjez  piesele, trec  zile... nenumarate zile. Lucrarea mea prinde culoare si asta ma face sa ma bucur. Unde este nevoie de corectari, o fac cu grija pentru ca nu vreau sa stric din ceva bun. Ma straduiesc. Zidesc ceva ce desigur vor vedea toti. Este o lucrare mareata. Tot mai mult prinde forma si culoare, este ceea ce imi doresc? Ma rog in taina si atunci cand nu stiu ce trebuie sa fac Mesterul ma ajuta, El este Olarul meu. Dar pierd controlul pentru ca  mainile mele nu sunt sigure, in schimb mainile Lui, da. Ma priveste cu gratie si incepe sa lucreze la acest proiect. Atunci cand este nevoie ma slefuieste iar uneori ma pune in cuptor. Cateodata doare, nimeni nu a spus ca va fi usor, dar cu El e placut. Lucreaza neincetat pentru ca doreste ca la sfarsit sa fie perfect. Lucreaza la caracterul meu, la tot ceea ce e in sufletul meu. El? Ma iubeste si de aceea doreste sa fiu perfecta, pe placul Lui. El te-a creat si pe tine si este si Olarul tau, asta desigur daca doresti sa te lasi in mainile Lui…sau poate mainile tale sunt mai sigure?! Ce om il poate egala pe Dumnezeu? Nu exista si nu va exista niciodata. Eu sunt in mana Lui, ma las purtata de bratul Sau puternic dar tu?Tu inca  deti  controlul?