Cine esti?

Partea a 2-a scrisa de Ovidiu Coroian

 Trezindu-se intr-o dimineata cu ochii grei si trupul atata de obosit de parca nici nu dormise, era atata de confuz gandindu-se de ce traieste, pentru ce traieste si unde poate sa gaseasca implinirea. Dar golul din inima lui era tot mai mare, pentru ca nici nu isi deschise bine ochii si gandurile ii si inundasera mintea deja, aceleasi ganduri pe care le purta in fiecare zi in mintea lui si de care nu putea scapa, era tot trist si apasat si din ce in ce mai tulburat. A cautat sa isi umple golul care il simtea tot mai puternic in el in multe feluri ,si a cautat pacea, bucuria si implinirea in tot ce era in jurul sau dar nu a gasit decat amagire, caci totul parea bun la inceput si parca golul se umplea dar a doua zi simtea amaraciunea lasata de tot ce facea si golul acela era si mai mare si totul devenea mai intunecos si mai confuz. Adunandu-si puterile se ridica din pat si merse la biblioteca lui, unde cartile stateau pe rafturi neatinse de mult timp. Praful se asezase pe ele incat abea mai reuseai sa recunosti ce carte este sau sa mai descifrezi ce scrie pe coperta. Vazuse intr-un colt de raft o carte cu coperta neagra de piele si ceva il fulgera in tot corupul lui,  era acea carte pe care demult o asezase pe raft si uitase complet de ea. Era o carte scrisa cu mult timp in urma dar continutul cartii era pentru el acum, a fost pentru cei care au trecut, e pentru cei de acuma si va fi pentru cei care vor veni. Intinse mana spre carte, dar apoi se oprii si se gandi cateva momente dar parca ceva il el dorea tot mai mult sa deschida cartea sa citeasca, deoarece nu isi mai amintea nimic din ce continea acea carte. Dupa inca cateva momente intinde mana si apuca cartea de pe raft. O sterse de praful care se asezase pe copertile ei si cu o retinere a inimi se hotarase sa o deschida. A inceput sa citeasca si sa citeasca si cu fiecare pagina care o citea era uimit de ce scria si incepu sa fie tot mai interesat de continutul acestei carti.Cu cat citea mai mult cu atat se descoperea pe el mai mult, parca era o oglinda a vietii lui, pentru ca in cartea aceasta scria despre toata alergarea lui si despre toata neimplinirea pe care o avea, despre toate luptele pe care le purta si de care nu putea sa scape, dar ramase si mai uimit cat incepu sa gaseasca raspunsurile pentru tot ceea ce a cautat el si cand gasise Adevarul. Ceva a inceput sa se petreaca in inima lui, ceva ce nu putea sa inteleaga. O picatura fierbinte de ceva "necunoscut" cazu pe inima lui facandu-l sa se simta atata de bine, era ceva ce nu mai avuse niciodata, iar acea picatura incepu sa contureze si golul imens din inima lui, simtea cu adevarat in acele momente ca are un strop de fericire ca se simte bine si incepe sa fie implinit, simtea ca este ceva real. Stia caci nu era ceva lumesc ci ceva ceresc, divin. Nu a inteles acest "necunoscut" si la numit Dragostea. A inceput sa isi doreasca mai mult din aceste bucurii si a dorit ca golul sa fie umplut. A continuat sa citeasca tot mai mult si a aflat ce e Dragostea. A aflat ca e posibil ca golul acela sa fie umplut de ceva real.

Cineva in urma cu multi ani a facut o alegere din Dragoste. Era socat de ceea ce citea si toate gandurile lui erau indreptate catre continutul acestei carti plina de adevar pe care atatia ani a ignorat-o alegand sa alerge in alte locuri de unde venea doar mai secat de puteri si mai zdrobit, nu a stiut caci aceasta carte este un izvor de viata si de implinire, pe care o aruncase in raft fara sa o deschida macar. A mai aflat caci aceasta Dragoste pe care o simte si care este asa placuta este defapt acel Cineva.

Printre lacrimile fierbinti care ii curgeau pe obraz si cu inima sfasiata de durere cazu pe genunchi si isi ceruse iertare pentru tot acest timp in care a ignorat acest adevar suprem si pentru toate momentele in care nu a fost gasit placut de catre El. Un moment de sinceritate a trebuit si dorinta fierbinte de schimbare si o clipa in care sa accepti Dragostea si pe El, toate s-au schimbat in viata lui. Golul acela a fost umplut de Dragoste de El si pacea a inundat viata lui si linistea si bucuria iertarii pe care nu le putea exprima in cuvinte, chiar si trupul i se inviorase incat nu mai simtea nici apasare nici oboseala ci doar o bucurie rara pe care nu o intalnesti la multi....

 "Dar l-am vazut apoi cum nu l-am mai vazut pana acuma. Avea un zambet unic, un zambet scaldat in Dragoste"…Si am stiut atunci ca toate acestea acum erau reale, nu mai imita, ci traia experamentand toate acestea.

Tu cine esti?Poate inca te intrebi ce e Dragostea sau cine e El si oare despre ce carte este vorba,poate ca inca mai alergi sa umpli golul acela si poate inca te mai amagesti cu lucruri care nu iti pot aduce decat amaraciune si poate inca nu ai experimentat adevarata fericire si implinire si inca mai incerci sa copiezi un zambet sau o bucurie.Sau poate esti unu care stie ce inseamna adevarata Dragoste, unul care stie cine este El si ce contine cartea aceasta fiindca ai avut un moment in care ai ales sa traiesti fericirea si implinirea nu sa alergi dupa ele.