A iubit, a iubit întaia dată aceeași persoană, a iubit-o și a doua oară tot pe ea. A avut ocazia să refacă totul și să o ia de la început dar a lăsat ca această ocazie să treacă, făcându-se că nici nu o văzuse. Putea să îi spună ceea ce simțea și atunci rămânea doar a sa. Și cu pași înceți dar siguri plecă, lăsând în urmă o serie de incertitudini, a pierdut-o, a pierdut-o pentru a doua oară. Și atunci..ce valoare mai au sentimentele dacă nu sunt împărtășite? Ar fi egoist să iubim fără să o spunem. Cuvintele și faptele împreună ar trebui să arate clar sentimentele care mai există, chiar dacă sunt ca un foc care a fost stins dar încă mai fumegă. Chiar dacă s-a terminat într-un anumit fel prima dată, acum putea să fie altfel.. pentru ca dragostea încă mai pâlpâia. Dar călcâiul nemilos a stâns și ultima speranță si acum e sigur: acolo, nu va mai fi niciodată nimic. Și apoi, cu ultimele puteri se consola cu gandul: Va fi bine. Da.. va fi bine, dar dragostea nemărturisită va fi mereu în minte și inimă și gândul va fi mereu la aceeași persoană, aceasta știind că a facut tot ceea ce putea, se va retrage încet și sigur. A treia șansă nu va mai exista, pentru că a treia oara deja va fi a altcuiva.
Nu aștepta să pierzi persoana iubită pentru ca doar apoi să ii spui că o iubești, fă în așa fel încât sentimentele tale să se arate în cuvinte și în fapte. Iar atunci când nu mai ai cuvinte, lasă sentimentele să vorbească de la sine.
Pentru că dragul meu și draga mea, iți va părea rău dacă vei pierde ceea ce iubești pentru că nu ai fost capabil să arăți ce simți.
No comments:
Post a Comment