De multe ori trecem prin viață și lăsăm ca multe dintre lucrurile și persoanele care ne-ar putea face fericiți să treacă pe lângă noi, conștient. Suntem ca și când undeva, în sufletul nostru, dorim să păstrăm doar amintirea a ceva ce a fost frumos și nu o inimă zdrobită sau o minte plină de întrebări. Ne ferim, ne stabilim bariere și ziduri, și nu facem decât, în interiorul nostru să ne luptăm noi cu noi înșine. Și partea tristă este că deși stabilim acele ziduri întărite, în loc să ne apere sau să ne ajute să fim mai bine, ne îndepărtează și de ceilalți și de noi. Înainte de a încerca să facem ceva ne întrebăm și dacă nu voi reuși? Și dacă voi cădea din nou? De cele mai multe ori privim aceste aspecte negative și uităm că lucrurile valoroase cer risc și sacrificii. Uităm că cele mai mari victorii au adus cu ele și cei mai mulți răniți și cele mai mari reușite au fost clădite pe sacrificii și curaj. Uităm că, curajul nu trebuie să fie doar în povești, în filme sau în vise. Curajul trebuie să fie în noi. Trebuie să avem curaj să ne ridicăm chiar și atunci când am căzut poate pentru a doua, a treia oară, să avem curajul să iubim chiar și în situațiile cele mai delicate, să trecem peste tot ceea ce poate sta împotriva fericirii noastre: noi înșine.Viața este exact așa cum ne-o facem, viața ta este exact așa cum ți-o faci!
Avem nevoie și tu ai nevoie de cineva care să aibă cuvintele potrivite pentru întrebarea ”Dar dacă voi cădea?” și anume: ”Oh, iubito, dar dacă de data aceasta vei învăța să zbori?”
Dintre câteva articole citite de pe blogul tău, acesta cred că îmi place cel mai mult. Poate pentru că înțeleg bine ce ai vrut sa spui. Partea cu Zidurile e așa de adevărată! Totul mă duce cu gândul la un refren de la Switchfoot.
ReplyDelete" Free, come set me free, Down on my knees I still believe You can save me from me!
Inside this shell is a prison cell..."
Felicitări pentru articol si 'Keep up the good work'!