Ai avut
vreodata impresia ca pamantul iti fuge de sub picioare? Ai avut impresia ca vei
cadea si nu te vei mai ridica niciodata? Ai simtit ca trebuie sa faci ceva si
ca s-ar putea sa fie ultima ta ocazie? Stii tu cate zile o sa ai pe pamantul
acesta? Poate o sa iti asezi capul pe perna in aceasta noapte si maine nu te
vei mai trezi…sau poate vei avea aceasta binecuvantare si vei deschide ochii.
Viata e atat de scurta incat nu realizam ca de multe ori trece pe langa noi la fel
de iute cum clipim sau cum respiram. Au trecut deja secunde, minute, ore, zile,
saptamani, luni si ani… Esti multumit de viata ta? Acum cand inca mai traiesti
si poti sa privesti in urma, ce vezi? Ce
ai lasat in urma ta? Ma gandeam azi cat de trecatori suntem si cum in cateva secunde
ne stingem de parca nici macar nu am fost. Suntem trecatori si tanjim dupa
vesnicie. Suntem oameni si suntem atat de influentabili, atat de fragili.
Inimile noastre sunt atat de sensibile, si de multe ori ne este frica sa
recunoastem acest lucru ca sa nu fim raniti. Sa ranim, sa dezamagim face parte
din noi, din unii dintre noi intr-o mai mare masura. Simti ca ai nevoie de
schimbare dar o amani. O amani cu iluzia ca ziua de maine este a ta. Dar ai
vazut tu oare un om care sa stie ziua, minutul si secunda in care va pleca din
aceasta lume? (Asta in cazul in care nu si-a propus el acest lucru ). Suntem
oameni si suntem trecatori, suntem oameni si tanjim dupa vesnicie. Desi suntem mici avem un Creator Maret, suntem
slabi dar avem un Domn Atotputernic. El te-a cunoascut dininte ca tu sa vi pe
acest pamant si iti stie inima, gandurile, visele, sperantele, totul. El te
cunoaste mai bine decat te cunosti tu pe tine. El te primeste si astazi!
Inceteaza sa mai traiesti cu iluzia zilei de maine. Tu ai un scop si o chemare! Oare de ce mai amani?
Eu te
intreb acum: Crezi ca mai ai timp?
No comments:
Post a Comment