Cine esti?

Scrisa de Ovidiu Coroian 

L-am vazut zambind,dar cu un zambet de piatra..un zambet furat  pe care il condamna inima,caci ea era zdrobita, trista, apasata sub grelele  lupte pe care le purta in fiecare zi..dar a zambit ca sa  ascunda ceea ce avea in inima,crezand caci, cu un zambet va face o impresie buna si va uita de tot ce e sub zambet.Si l-am vazut incercand sa se bucure ca toti ceilalti,dar nu putea s-alunge gandul ce il tinea robit ,si nu putea sa fuga chiar de el,de ceea ce era, nu se putea ascunde de propia lui viata.Si l-am vazut incurajand pe altii si vorbindu-le de bine,dar el era fara nadejde si fara nici un scop si nici o picatura de speranta nu mai avea, lovit si purtat de val doar.L-am vazut seara uitandu-se in oglinda,incercand dinou sa zambeasca sa se gandeasca la ziua ce a trecut sa caute un strop de realitate un strop de bucurie care sa fi fost real,dar nici macar acel zambet fals nu se mai reusii sa il infaptuiasca.Si mai trecu o zi la fel de spulberata de amaraciune si de tristete si nu mai spera ca norii negrii  sa dispara si sa rasare stralucitorul soare,caci de mult nu mai avuse o zi senina.Si apasanu-l tot mai tare lupta cu imaginea falsa pe care incerca sa o publice in fiecare zi, ajunsese caci nici sa doarma nu mai putea.Framantat de ganduri si apasat de vinovatie,a obosit incercand sa copieze fericirea sa copieze dragostea chiar si zambetul?...

 Dar l-am vazut apoi cum nu l-am mai vazut pana acuma.Avea un zambet unic,personal un zambet scaldat in dragoste si unul plin de bucurie.L-am vazut ca nu mai incearca sa se bucure, si chiar se bucura!!...nu mai avea nevoie sa copieze pe nimeni pentruca avea acestea in el.I-am vazut fata senina si plina de incredere, o speranta vie pe care nimeni nu io putea lua.L-am vazut strangand in brate si incurajand si spunad la altii ca sa nu renunti,sa nu te dai batut.I-am vazut in ochi o seninatate rara, o privire sincera si curata..si am stiut atunci ca inima lui e transformata...

DAR...ce l-a schimbat?