Te cunosc de undeva din trecut

Te cunosc, te cunosc de undeva din trecut. Te-ai rătăcit printre zâmbete amestecate cu suspine. Privirea îți e mereu îndreptată în jos și ai uitat cum arată cerul. Mâinile îți sunt reci și încordate iar pașii sunt înceți și calculați. Te strecori sub perdeaua de amintiri și nu vrei să înaintezi. Mereu te întorci de unde ai plecat, de la acel moment, de undeva din trecut. Pe parcurs te-ai pierdut pe tine însuți printre dorințe și vise vechi. Mintea ți-e plină de tot felul de gânduri care nu au nici un punct de sprijin în prezent, în realitate. Trăiești în trecut captiv în ceea ce erai cândva și crezi că de acolo nu mai ai scăpare. Când te-am cunoscut eu, erai mai puternic dar timpul și amintirile te-au slăbit încet, au luat fiecare vlagă din tine. Atunci, când te-am cunoscut eu, ochii îți erau mai colorați și în privirea ta strălucea lumina. Pe față aveai un zâmbet cald și mâinile îți erau relaxate. Dacă ai fi sincer cu tine însuți, ai realiza faptul că până și tu urăști să mai trăiești în trecut. Te-ai săturat de aceleași gânduri și frământări. Eu, te cunosc de undeva din trecut, din perioada când erai altfel: mai plin de viață, mai copleșit de  bucurie și de entuziasm. Mi-ar place să te reîntalnesc și să te văd așa cum te-am cunoscut cândva în trecut. Mi-ar place să văd în tine ceea ce am văzut cândva și vălul amintirilor trecute să fie pătrunse de prezent, de tine așa cum ești acum.