Chiar nu mi-am dorit nimic mai mult decat cerul senin, zambetul sincer
al bunicii si locul meu preferat, acasa la bunici. Sa pot sa stau seara, pe
leagan si sa ma gandesc la cele intamplate sau la cle care urmeaza sa se
intample. Aveam nevoie sa ies din rutina obositoare, din orasul aglomerat, plin
de zgomote si praf. Aveam nevoie de o pauza si a venit. Se spune ca cele mai spontane
decizii duc la cele mai bune lucruri de cele mai multe ori. Asa a fost si in
cazul meu. Sunt fericita ca am luat aceasta decizie. Ma intreb uneori ce am fi
daca nu ar exista asa locuri, locuri in care sa poti sa te regasesti, sa iti
aduni gandurile, sa iti faci ordine la idei. Am fi niste fiinte pierdute in
stresul zilnic, uitand de fapt cel mai important lucru in viata: sa te bucuri
de lucrurile marunte. Uneori, stau si incerc sa imi pun viata intr-o anumita
ordine, sa imi fac planuri asa cum stiu eu mai bine si cum cred ca ar fi cel
mai frumos, si raman surprinsa cand Domnul intoarce planurile intr-un mod
placut si apar evenimente, persoane, locuri care ma fac mult mai fericita decat
credeam ca voi fi. Nu pot decat sa privesc spre cerul instelat si sa soptesc un
simplu : “Multumesc, Tata! “
No comments:
Post a Comment