Vreau și totuși nu vreau. Sunt doar câteva rânduri fără gânduri. Este dor o altă seară în care simți lipsa unui prieten. Este doar o altă seara în care stai și speri...poate se va întoarce și va rămâne pentru totdeauna. Acel prieten care nu se poate înlocui cu nimic pe lumea aceasta care stătea acolo lângă tine doar pentru că simțea că tu ai nevoie să fie acolo, acel prieten care te cunoștea mai bine decât te cunoșteai tu pe tine și care totuși te iubea pentru fiecare calitate și fiecare defect.
De ce prieteni? Pentru că ei sunt aceia care te înțeleg cel mai bine, pentru că ei sunt acolo exact atunci când ai nevoie de ei și te fac să îți fie dor de îndată ce lipsesc o perioadă sau au plecat fără să se mai întoarcă și doar gândul la ei îți umple inima de dor. Obișnuiesc să îmi numesc prietenii: îngeri fără aripi, pentru că știu că atunci când Cerul mi i-a dat a știut exact ce aveam nevoie și ce mari schimbări pot să facă ei în mine, chiar dacă mi i-a dat pentru o perioadă, au fost ai mei. Încerc doar să pun câteva din gânduri pe foi și apoi să le las...
De ce prieteni? Pentru că ei sunt aceia care te înțeleg cel mai bine, pentru că ei sunt acolo exact atunci când ai nevoie de ei și te fac să îți fie dor de îndată ce lipsesc o perioadă sau au plecat fără să se mai întoarcă și doar gândul la ei îți umple inima de dor. Obișnuiesc să îmi numesc prietenii: îngeri fără aripi, pentru că știu că atunci când Cerul mi i-a dat a știut exact ce aveam nevoie și ce mari schimbări pot să facă ei în mine, chiar dacă mi i-a dat pentru o perioadă, au fost ai mei. Încerc doar să pun câteva din gânduri pe foi și apoi să le las...
Sunt doar câteva rânduri fără gânduri... dar ce știu este că: Mi-e dor de tine, prieten bun!
No comments:
Post a Comment