Dor nestins

Privesti in urma, printre amintirile pe care cu grija le-ai pastrat in inima ta si-n mintea ta. Iti pare ca a trecut o vesnicie de cand erai tu, in mintea ta de copil plapand. Ai avut zile bune si zile mai putin bune, ai avut zile de care iti amintesti cu drag si zile de care nu iti poti aduce aminte. Sunt clipe in care te pierzi in lumea ce-a trecut, in ceea ce erai candva. Si viata trece fara a-ti cere permisiunea, ceasul bate fara a te intreba daca ai vrea sa se mai opreasca din cand in cand. Chiar daca viata trece, in inimi pastram o samanta din copilarie. Nu va incolti, sunt sigura, dar te va ajuta sa te bucuri de lucrurile marunte din jurul tau. O, scumpa copilarie ne-am intoarce in tine fara regrete si nu am mai repeta aceeasi greseala: de a ne dori sa devenim adulti. Pentru ca acum putem vedea prea clar realitatea, pe cand atunci realitatea era asa cum ne-o imaginam noi. Faceam din realitate povesti si ne bucuram facand parte din fiecare poveste. Asa mi-am scris si eu propria poveste, si desigur si tu pe a ta. Copilarie,  de tine mi-e dor si stiu ca va ramane un dor nestins. Vor putea sa ma consoleze doar amintirile. Tu copilarie, dor nestins.