Am vrut sa vad primavara si am inceput s-o caut. Am cautat in stanga si-n dreapta si intr-un final m-am hotarat sa astept. Am asteptat sa vina si sa ma surprinda cu frumusetile ei. A trecut o zi, apoi alta si incet incet zilele se scurgeau. La un moment dat m-am gandit ca va veni in miez de noapte, asa ca am stat treaza asteptand. Am observat stelele si luna si m-am minunat de frumusetea lor, toata noaptea. Dar primavara? N-a venit. Eram dezamagita, sincera sa recunosc. Am renuntat sa mai caut sau sa mai astept. Tot ceea ce mi-a ramas a fost speranta. Sa stau si sa sper ca odata, odata ea va veni si ma va uimi cu prezenta ei. Intr-o zi mergand grabita, te-am intalnit. Nu te-am mai vazut de catva timp si am observat o schimbare la tine, la privirea ta. La inceput nu mi-am dat seama, dar apoi inima mi-a tresaltat inima de bucurie. Era primavara. Culori de primavara straluceau in privirea ta. Pentru o clipa m-am lasat pierduta in ceea ce asteptam sa vad demult: culori de primavara in privirea ta. Si te-as fi rugat sa stai cu mine o vesnicie pentru ca primavara sa nu-mi mai plece niciodata. Primavara mea era in culorile din privirea ta.
No comments:
Post a Comment