Tanjim dupa perfectiune. Dorim lumea in care sa domine perfectul si fiecare obiect, fiecare persoana sa aiba locul lui perfect stabilit si nimic sa nu se miste altfel. Avem nevoie de o siguranta. Suntem diferiti si pentru fiecare dintre noi, paradisul are un alt inteles. Ne pictam paradisul in alte culori, cu alte pensule, ne cuibarim in propria imaginatie incercand sa scapam din realitate. Realitatea este ca tu nu aparti acestei lumi. Esti creat in mod special si unic si in tine este pusa suflare de viata. Ai fost facut din pamant, cu mainile unui Dumnezeu perfect. Ai fost in mintea Lui inca de la inceput si are stie fiecare moment al vietii tale. In fiecare dimineata se ingrijeste ca inima ta sa bata pentru ca sa poti vedea rasaritul inca o data. De multe ori Il ignori si iti petreci momentele departe de Cel care, azi-dimineata nu a uitat sa te trezeasca. Te comporti ca si cum nu ai auzit niciodata de El, nu stii ca exista si ca te masoara cu privirea in fiecare zi a vietii tale. Dragul meu, poate nu stiai ca locul tau nu e aici. Nu aparti acestei lumi. Esti creat pentru o alta lume, dar ai nevoie de El pentru ca El e Cel care a pus suflare de viata in tine. Te-ai gandit vreodata cum ar fi sa traiesti printre stele? Paradisul meu, il pictez mereu in imaginea unui cer plin de stele, eu acolo as vrea sa traiesc. Locul tau, e acolo printre stele...doar tu si El pentru totdeauna.
Ne lipseste dragostea pentru a fi perfecti. Este foarte greu sa iubesti TOTUL, sa apreciezi natura si persoanele asa cum sunt ele,fara dorinta de a schimba nimic,fara dorinta de a-ti lasa amprenta asupra lor,ci doar apreciind maretia pe care o poseda,maretie care nu poate fi completata nici imbunatatita,ci doar iubita si respectata. Exemplul tau referitor la cerul cu stele este perfect,cerul este ceva ce inca nu putem schimba,nu putem altera,putem doar privi,aprecia si iubi. Cerul este printre putinele lucruri mostenite de noi care inca isi pastreaza perfectiunea.
ReplyDelete